Dragi bambini, cred ca se cere o schimbare majora in blogul nostru. Prima dintre ele va fi o mutare pe platforma wordpress, care e incomparabil mai performanta. Pentru asta ma voi ocupa zilele astea de tot ce trebuie facut: creare de adresa de mail specifica grupului, creare cont wordpress, import blog blogger pe wordpress, etc. Daca cineva nu e de-acord cu mutarile, sa ma anunte. Dar a fost o greseala sa alegem blogspot..

Posted in 0 comentarii la 13:40  

Mie imi pasa de voi, ba chiar imi lipsiti cand intram in unele perioade lungi de vacanta sau semi-vacanta. In sesiune aproape toti eram invisible pe messenger si abia daca mai stiam de noi. Nu-mi place asa, vreau sa fim uniti, sa stim ce se mai intampla cu noi, cum o mai ducem si asta pentru ca doar impreuna o sa putem trece cu bine si rapid peste scurtele si lungile valuri de probleme care se pare ca ne fac tranzitia spre ceea ce altii numeste maturitate, dar careia eu ii zic viata reala.
Mai mult de cat atat, asa vom ajunge sa ne cunoastem mai bine. Plus ca mie imi place in sesiune cand dam de un examen greu, nimeni nu are chef sa invete si incepem sa carcotim materia pana ajungem la obisnuita concluzie ca iar inveti degeaba.
Va invit pe Twitter un site in care poti lasa mesaje scurte cu ceea ce faci, cum o mai duci sau ce doresti tu sa scrii acolo, numai scurt sa fie.
Pe mine ma gasiti AICI. Sper ca pe viitor sa fim mai multi twitteri si mult mai apropiati.
www.twitter.com

Posted in Etichete: noi, twitter 5 comentarii la 20:26  

Din blog in blog si link in link am ajuns la un filmulet comic care l-am share-uit si unei amice. Apoi discutia noastra s-a dus pe alte planuri; adica de la acel filmulet comic am ajuns la stand-up comedy si niste faze interesante de la Cafe Deko, iar de aici incolo nu mai vad nicio alta legatura doar stiu ca am primit de la ea un link cu un documentar despre nota 5 in facultati. Momentan sunt impartial, nu-mi pot spune parerea, dar va las filmuletul mai jos si va oblig sa comentati asupra intrebarilor ce se pun in el si odata cu voi imi voi spune si eu parerea. Sper ca discutiile sa fie cat mai interesante si sa invatam ceva cu totii din ele.

Posted in Etichete: blog, cinci, deko, link, stand-up, youtube, zece 7 comentarii la 15:02  

Bai, titlul blog-ului se numeste "Bambinii din CTI". Acum... s-au postat cateva informatii... revelatoare despre acesti bambini in articolele precedente, dar pentru mine, bambinul pretentios si fara rusine (de ce, veti vedea), nu s-au spus destule. Pozele arata dar nu spun, povestile spun dar nu arata... (lasa-ti-le balta de subintelesuri) Deci ce o sa facem, videoclipuri? Poate in viitor, pentru acum... combinam! Vom incerca sa aratam mai mult si sa povestim mai mult ca sa nu mai existe loc pentru dubii! Acum... unii bambini sunt buni la multitasking... Defapt nevoia de a invata, ne-a facut pe toti buni la multitasking, dar nu la asta ma refer. Aratam... povestim... simultan sau in etape(aka articole)? Difera de la bambin la altul. Aici de exemplu, avem un bambin, pe care daca-l intrebi ceva( pe mess), iti raspunde cu o pagina de scris(tot pe mess), asta daca ne luam dupa spusele altui bambin, care desigur m-a intrebat ceva si a primit tot o pagina de scris ca raspuns (desigur, pe mess). Deci... mi-ati ghicit orientarea! Haideti oameni buni... sa povestim!

Bambinii...

Copii? Da! Studenti? Da! Prieteni... Prietenia... Cunoastere... Sta ea oare la baza prieteniei... n-as spune nu, totusi, pun intrebarea, ce mentine prietenia? Ei, si poate in contradictie cu cele spuse anterior, prietenia este mentinuta de lipsa de cunoastere! Cum se face? Pai, lipsa de cunoastere ne face... curiosi sa cunoastem mai mult! Si uitati cum se creeaza legatura! La fel e si in cadrul bambinilor! In fiecare zi aflam lucruri noi despre... noi. Unele care ne leaga... altele care ne despart. Acum, spre uimirea mea, avem multe in comun... chiar prea multe! Cum se poate?

Bah, uitati ca a fost odata ca niciodata, un bambin care si-a confesat o rusine din primara... o mare mare rusine. Dupa cum se stie, greutatea din zona bucala si stomacala face trimitere la un element... colector! Colectitudinea rezultantei este indubitabila! Deci nu exista riscul de overflow la sursa! Slava Domnului! Dar! Colectorul... Ce e? Bah, aici nu traim in lumea ideala, deci nu, nu e in mod necesar toaleta si nici zona de dupa copac! Cateoda colectorul nostru are adaugat, un rol... infasurator! Desigur vorbim de chiloti! Si de un astfel de colector a avut parte bambinul in cauza cand era mic... dar nu indestul de mic cat sa... Nah, stiti voi scutecele si chestii. Mare rusine credea el! Dar... uitati ca... un alt bambin, la auzul rusini... are o revelatie. Dap, si el a avut parte de acelasi colector... in liceu! In liceu? Bah, uite, ca se poate! Nu sunt cel mai... colectiv bambin! Totusi... am ceva sa-i transmit acelui bambin! Eu am avut parte... de acelasi colector... dupa liceu! Eram la mare, intorcandu-ma de la plaja parca... deodata simt greutate in zona bucala care in timp se materializeaza in colector din acela... fara voie. Era prezenta in asa cantitate acea greutate, incat la eliberare... s-a produs overflow in scoica turceasca menita colectarii, cu mult carry! Acum... poate bambinul imi va raspunde cu un alt caz al colectorului... de si mai mare amplitudine! Dar... sa respectam niste limite! Totusi...

Un alt exemplu... Voi stiti treaba cu viata ca un film? Ce-ati zice de asocierea viata voastra - filmul altei persoane! Mai precis, a locatarului pacii, vietuind in blocul din fata, la un etaj superior, care toata ziua buna ziua se uita la tine, ba, mai mult isi invita si familia la.... vizionat! In plus, are si parte de home night cinema gratis pe timp de noapte... daca ai obloanele deschise... becul aprins! Inca n-am verificat daca sta pana la sfarsitul... episodului! Nu m-as mira! Ei, dar nu sunt singurul in suferinta... nup, avem un bambin apropiat care vietuieste intr-o zona cu blocuri inalte, cu aceeasi problema! Eu ii urez cat mai multe etaje... in sus, ca sa nu bata record de audiente! Si desigur ma amuz de coincidenta!

Acum, sa nu credeti ca... avem numai asemanari! Deloc, (contra)exemple in acest sens sunt o droaie, putand fi clasificate in mai multe tipuri, eu amintesc culinare si... procedurale! Debagatii pe seama lor? Ei... vreau sa-i fac un fund articolului, care sa compenseze pentru neexistenta unui... cap! Deci.. poate cu alta ocazie. Ocazii vor mai fi, va garantez. Poate va puneti intrebarea cine sunt? Nu conteaza... pot fi oricine... doar sa stiti... ca aveti multe in comun cu mine! Ca vreti sau ca nu vreti! Poate asta nu va bucura... dupa citirea articolului... dar n-aveti grija... nu toate asemanarile sunt de tip... 'colectiv'! Ceau ceau!

Posted in 3 comentarii la 12:09  

Deoarece este o stire demna de Dan Diaconescu, o s-o tratez ca pe una de la OTV. BOMBA, senzational, exclusiv pentru cei care n-au aflat pana acum, reluare in direct, irefutabil, bombastic:
Granzii cu abonamente la bancile alea de stau lipide de catedre (ak primul rand), au fost vazut la intrarea (sau iesirea?) din Bunker in noaptea de vineri spre sambata, numerotate in calendar si cu 16, respectiv 17, bineinteles ca vorbim de luna curenta, mai precis in jurul orelor 1-2.
Acestia au fost surprinsi de cativa ceteisti, in momentul de despartire, deci pe picior de plecare spre taxi->home->mami/tati. Din informatiile smulse de la ei n-au prea fost de folos deoarece se pare ca cei 5 au baut 5 beri (cica de fiecare). Nu vreau sa par carcotas sau chiar mai rau.. un paparazzi, dar eu chiar vad un lucru bun, CTI-ul petrece !
Daca ai fost un carcotas si ai ras la acest articol, incearca sa-ti amintesti de cate ori ai facut si tu ca ei, iar daca nu numeri nici macar o amintire, atunci iti dam ocazia sa nu mai razi aiurea si sa iesi cu noi.
PS: Granzilor! daca mai aveti chef sa iesiti, anuntati si voi sau daca vreti sa o faceti mai des, contactati pe oricare din pozele de pe acest blog.

Posted in Etichete: bomba, kitsch, senzational, stire 6 comentarii la 05:13  

Ma bucur ca avem blogul asta si dupa toate bucuriile cu care au fost hraniti ochii mei am spus ca e cazul ca si eu sa va salut si pentru inceput sa va zic ca: bambinii sunteti adorabili si va iubesc! Imi place ca acei care contribuie pe blog au ramas sub anonimat. Asa orice devine misterios si acum probabil va intrebati cine a scris intrarea asta:P (wow). Dupa primele fraze cred ca e evident :)

Asadar inainte sa ne culcam pentru ca maine avem de invatat cum sta treaba cu bitii... am sa va povestesc despre cea mai recenta activitate a bambinilor, de dupa ultimul examen de FIMR. Veseli sau tot veseli (caci in fond ce conteaza daca am stiut sau nu la examen? noi ne-am facut datoria de devoratori mai mult sau mai putin... dar asta e alta poveste, care va fi povestita in alta seara de alt bambim... whateva) am decis sa mergem la expozitia de iepuri din Iosefin dar pana sa coboram treptele de la Constructii... fetele s-au indecis. Una din ele a fost cu ideea ca mai bine am merge la expozitia de haine de la Casa Tineretului... iar bambinii ascultatori au pornit spre CT cu conditia de a vizita apoi si iepurasii ;;) 

Desigur... drumul a fost lung... si fiecare moment a meritat imortalizat de acea camera magica a lui Flav, care a devenit mascota intalnirilor dintre bambini, daca vreti sa o luam asa.

Ca tot ziceam de drum... nu a fost doar lung, ci presarat si de multe... oferte wireless, pe care normaal ca le-am ignorat caci noi suntem bambini seriosi. (mk?)

Socati la vederea unor astfel de calomnii... am mers mai departe... pe unde ne-au purtat pasii dar mereu spre aceeasi tinta: CT. Avem si dovezi chiar si de pe traseu... (!!!!) 

Mai presus de moda ramane totusi expozitia de haine de la Casa Tineretului... care... nu putem afirma ca a fost in totalitate de haine... sa zicem ca a fost o expozitie foarte kitchy-complexa cu multe lucruri de a caror utilitate ne-am indoit cu totii (de la prosopul de par cu nasture pana la botoseii animati). Tot Flav si-a exersat abilitatile in afaceri in cadrul unui mic stand amenajat instant:

Asadar am luat-o la fuga spre destinatia initiala... Iosefin... cu stationare continua-momentana in statia de la Cluj si ceva momente mai gay intre Lavi si Mari (in limita bunului simt ok?)

 


Si cred ca apoi am ajuns sa-i vedem pe marii iepuri care aduceau un pic a catelusi... cei care au fost muscati... pot depunde marturie (Mari subscrie cu 3 atentate asupra integritatii propriilor degete). Avem desigur si momente de afectiune intre bambini si iepurasi... ioii? + dovada cu senzationalul calendar iepuresc promotional ;;)

Si ca si concluzie... zapada ne-a indemnat sa cautam o cafenea care sa ne salveze de la degerare... am gasit Grizzly, cafeneaua inedita unde se vand si obiecte din lemn pe langa tarte cu coacaze din care... 3 oameni ne-am chinuit sa mancam... numai noi stim cum :P caci ceilalti care nu stiu, adoptau exact in momentul acela 2 hamsteri mondeni (apelati cu incredere la Alex si Paul pentru detalii).

Posted in 7 comentarii la 00:49  

Mai tineti voi minte invitatia aia de a merge in Happy ca sa sarbatorim sfarsitul de an, invitatie pe care multi ati refuzat-o? Eh atunci s-au petrecut destule si pentru a va face pofta pentru anul care vine o sa va arat cateva poze. Sper sa nu ma injure unele persoane, iar daca-s nemultumite ca apar pe aici n-are decat sa lase un comentariu si se va rezolva.

Posted in 2 comentarii la 14:41  

In primavara anului 2008, Mari a pornit ideea de a juca adevar sau provocare pe blogul ei. Au fost multe comentarii si reply-uri, multi care s-au inscris si putini care si-au tratat provocare cu demnitate. Dupa provocarea lui Alex pentru Oana (sa cante Asereje si sa posteze pe Youtube pentru o zi), se pare ca el a invatat o lectie si anume sa nu se puna cu fetele. Bineinteles ca totul a fost carcotit impotriva lui si drept urmare provocarea lui s-a mutat in ASPC la cursul de MAC. Trebuia sa poarte esarfa preferata a Oanei stand in prima banca, nimic mai mult! Ce s-a intamplat e de mai mare jena si rusinea, Alex ne-ai dezamagit!



Aceastea sunt biletelele in care ne-am chinui sa-l convingem pe Alex, dar deoarece tactica n-a dat roade, Mari (za brave) s-a mutat langa el si i-a legat esarfa de mana. Rosit tot, Alex mai ca avea putin si intra sub banca. Dar pauza a venit si intre timp i-am legat obligat fortat esarfa de gat.




Ce s-a intamplat va las sa vedeti in pozele ce urmeaza:

Posted in Etichete: adevar sau provocare, aspc 3 comentarii la 16:11